Săptămâna 5 de sarcină

Iată că după o scurtă aventură prin maratonul sarcinii, intrați deja în cea de-a doua lună de sarcină sau în săptămâna 5. Chiar dacă nu știți sigur că sunteți însărcinată, în săptămâna 5 medicul, care va are în observație, va putea vedea ecografic apariția sacului amniotic și a unei cantități mici de lichid.

saptamana-5-de-sarcina

Copilul, care acum, în săptămâna 5 de sarcină, se numește embrion, nu mai este doar o masă de celule, și începe să capete o formă distinctă.

Embrionul s-a împărțit în 3 straturi. Din aceste straturi, se vor dezvolta toate țesuturile și organele. În stratul extern apare un șanț care apoi se închide pentru a forma tubul neural, care va da naștere creierului, măduvei spinării, nervilor spinali și coloanei vertebrale. Acest tub neural este situat pe linia mediană a corpului, pe toată lungimea embrionului. Închiderea tubului neural începe la mijlocul embrionului. Din acest punct continuă să se închidă în sus și în jos, ca un fermoar dublu. Porțiunea de sus se îngroașă pentru a începe formarea creierului.

Din stratul de celule din mijloc iau naștere inima și sistemul circulator. O umflatură aflată în centrul embrionului se va transforma în inima copilului. Până la sfârșitul săptămânii a 5-a s-au format celulele sangvine și vasele sangvine cele mai primitive, atât la nivelul embrionului, cât și la nivelul placentei.

Inima embrionului începe să bată între ziua 21 și 22 de la concepție deși nici tu, nici medicul nu o puteți încă auzi. Totuși mișcările cordului se pot vedea ecografic. Odată cu aceste transformări, se stabilește circulația sângelui în embrion, sistemul circulator fiind aparatul funcțional al copilului.

Embrionul mai are un strat intern de celule, din care se vor dezvolta plămânii, intestinele și vezica urinară. În săptămâna 5 de sarcină nu se întâmplă prea multe lucruri în stratul intern. Va mai dura un timp înainte ca aceste zone să prindă formă.

În momentul concepției bebelușul era un zigot alcătuit dintr-o singură celulă și avea o dimensiune microscopică. Până în săptămâna a 5-a a sarcinii, la 3 săptămâni de la concepție, copilul are o lungime de 1/8 cm.

Starea mamei în săptămâna 5 de sarcină

Importanța hormonilor

Hormonii sunt mesagerii chimici care reglează multe aspecte ale sarcinii. Hormonul progesteron este produs întâi de ovare și apoi de placentă. El împiedică uterul să se contracte. De asemenea, progesteronul promovează creșterea vaselor de sânge în pereții uterului, esențiale pentru nutriția copilului. Ovarele și placenta produc și estrogen. Acesta determină creșterea și modificarea uterului, endometrului, colului uterin, vaginului și sânilor. Estrogenul influențează, de asemenea, multe procese esențiale, precum cantitatea de insulină pe care o produci.

Placenta produce și alți doi hormoni importanți: gonadotrofina corionică umană (HCG) și lactogenul placentar uman (HPL). HCG ajută la menținerea corpului luteal, care este masa de celule care rămâne în ovar după ce ovulul a fost expulzat din foliculul matur. HPL este hormonul cel mai implicat în creșterea copilului. El îți modifică metabolismul pentru ca glucidele și proteinele să fie mai disponibile copilului. El stimulează și creșterea sânilor și îi pregătește pentru producerea laptelui.

Stilul de viață

Pentru a ajuta la crearea unui bebeluș sănătos trebuie să consumați acid folic, necesar în dezvoltarea unui sistem nervos sănătos, conform îndrumării medicului sau trebuie să cunoașteți faptul că acidul folic va putea fi luat și din alimentația bazată pe legumele verzi, cum ar fi varză, broccoli, fasole verde. De asemenea, consumul de fructe și de lactate este recomandat în orice moment al zilei. Este indicat a se evita mâncărurile grase, cele conservate sau cele care au în structura lor coloranți alimentari. Băuturile carbogazoase trebuie evitate, indicându-se consumul de sucuri din fructe naturale făcute în casă și nu achiziționate din magazine, întrucât și în acest caz nu se face rabat de la coloranți și “E”-urile destul de nocive fătului.

Stilul de viață echilibrat trebuie să includă în continuare activități fizice reduse, atât cât vă permite organismul. Aceste activități vă va ajuta la menținerea tonusului muscular, al unei stări generale destul de bune, la menținerea unei greutăți în limite normale, dar și la o naștere mai ușoară.

În săptămâna a cincea de sarcină veți simți o senzație de disconfort general, având stări de amețeală, senzația de urinare mai frecventă, dar și o senzație de balonare sau de greutate în partea inferioară a abdomenului. Stările de oboseală își vor face și ele apariția, de aceea, nu ezitați să vă odihniți atât cât timpul vă va permite.

Suportul familial va ajuta gravida să treacă peste aceste simptome, destul de nefaste în primul trimestru de sarcină.


Jurnalul Elenei în săptămâna 5 de sarcină

Săptămâna 5 de sarcina a coincis cu prima mea săptămână de femeie însărcinată. Eram în momentul în care doar bănuiam că este posibil să devin mamă, dar refuzam să accept această realitate pentru că nu fusese un act premeditat, un lucru pe care să-l programez așa cum am făcut cu o bună parte din evenimentele importante din viața mea.

La începutul anului mă gândisem așa, într-o doară, ca acesta să devină anul că care să-mi schimbe statutul, să mă transforme dintr-o tânără femeie, într-o tânără mama, numai că altfel mi-am imaginat că vor decurge lucrurile. Îmi propusesem să fiu responsabilă, să-mi fac mai întâi o serie de analize, să-mi rezolv problemele stomatologice și să încerc să reduc în primă fază numărul de țigări pe care le fumam în fiecare zi. Numai că am mai avut gânduri de genul acesta de-a lungul timpului, dar pentru perioade scurte, pentru ca apoi să revin la idee că nu este momentul, sau poate că niciodată nu va veni acel moment.

Se pare că zicala: Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg s-a dovedit din nou o vorbă înțeleaptă și adevărată.

Astfel, totul a început cu întârzierea menstruației cu aproximativ 10 zile, numai că ceva îmi spunea că s-ar putea să fie în ordine, ori încercam să mă încurajez singură. Nu era prima dată când treceam prin asta. Mai mult, din același motiv – întârzierea menstruației-, în urmă cu câțiva ani am mers la medic, care mi-a comunicat că din motive necunoscute, o dată pe an, se poate întâmpla acest lucru. Am crezut că din nou este vorba de același lucru, mai ales ca se potrivea și cu perioada din an. Medicul mi-a transmis că aceste modificări pot apărea cu o frecvență mai mare primăvara și toamna.

Dat fiind însă că, pe lângă întârzierea menstruației, am sesizat și alte simptome, precum durerea în partea inferioară a abdomenului – o durere care parcă-mi spunea că de la o zi la alta se poate produce minunea -, o stare de oboseală permanentă, lipsa de concentrație, precum și sânii măriți și extrem de dureroși, am început să am totuși semne de întrebare serioase cu privire la starea mea.

Așadar, la câteva zile m-am decis să fac testul de sarcină, care la ultima întârziere îmi ieșise negativ.

Am mers la farmacie și am luat primul test pe care farmacista mi l-a recomandată, fără să stau pe gânduri (Sure Check pe care am dat 12 lei). Cu toate că citisem pe prospect că acesta poate fi realizat în orice moment al zilei, am preferat să aștept până a doua zi de dimineață. Am prelungit un pic agonia, însă citisem diverse articole pe această temă care sugerau că momentul cel mai oportun este dimineața, când în urina hormonul hCG (gonadotropina corionica umana) este mult mai concentrat.

La 7 dimineața am făcut testul. Nu a fost nevoie decât de câteva minute, cu toate că pe cutie se sugerea să aștept vreo 10, până au apărut cele două liniuțe.

Din momentul acesta a început lupta psihologică. Sunt conștientă că sunt numeroase femei care-și doresc din tot sufletul un copil și depun eforturi uriașe pentru a-l avea, investesc bani serioși pentru ca, din păcate, în cele din urmă tot să nu poată să-și îndeplinească visul.

Cu toate că aveam simptomele, cu toate că testul elucida misterul, am suferit un șoc. Am început să plâng instant. Nici acum nu știu dacă au fost lacrimi de bucurie sau de frică, de panică.

Și pentru că sunt un Toma Necredinciosu’ și din nou m-am apucat să citesc pe net despre testele pozitive false, m-am decis ca varianta cea mai sigură este să-mi fac analiza la sânge (urăsc acele și nu suport ideea de a mi se lua sânge 🙂 )

Mi-am făcut programare la MedLife pentru că era cea mai apropiată clinică de casa mea. Astfel, luni, la prima oră, eram la clinică, și jumătate de oră mai târziu în laborator, unde mi se lua sânge. Doamna de acolo a fost foarte drăguță, pentru prima dată nu am simțit nimic.

Următoarea zi și jumătate am stat ca pe ace. Rezultatul puteam să-l verific online. Cred că după ora sugerată la recepție am verificat de cel puțin 100 de ori. Simțeam că înnebunesc, trebuia să știu răspunsul cât mai repede.

În cele din urmă s-a confirmat. Șoc din nou! Cu toate că citeam rezultatul, ochii mei, mintea mea îmi jucau feste, așa că am sunat-o pe sora-mea și am rugat-o să-mi citească ea rezultatul (mult mai lucidă fiind). Momentul a fost savuros. Nu a îndrăznit să-mi zică direct, a preferat varianta: Ești un pic cam însărcinată!

Involuntar s-a declanșat o mare de lacrimi și, din păcate și cuvintele că nu-l vreau, că de ce mi se întâmplă mie toate astea.

Acum regret reacția mea și mai cu seamă din cauza faptului că, chiar și un mic ou fiind în burta mea, el simte și aude ceea ce se petrece în jur. Mai mult, se spune că datorită acestor gânduri necontrolate ale mamei micuții noștri se pot naște niște copii depresia, ori acesta este ultimul lucru pe care mi-l doresc pentru el, mai ales că știu foarte bine ce înseamnă depresia.

Dar săptămâna 5 de sarcină nu avea să se termine aici. Următorul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi fac programare la un medic ginecolog obstetrician, în aceeași zi.

Din nou emoții și stări de necontrolat. Am făcut controlul de rutină, o ecografie transvaginală complet neplăcută, din toate punctele de vedere. Pe monitor apărea un mic sac amniotic (de vreo 6 mm), dar nici urmă de bebe. După calcule aveam deja 5 săptămâni și 6 zile, o perioadă numai bună să auzim inima micuțului bătând, micuț care nu se vedea sub nicio formă.

Mai mult, ceea ce a declanșat un nou set de sentimente în mine a fost mimica medicului. La început destul de libertină în sfaturi (mi-a spus că pot să fumez în continuare 3-4 țigări pe zi, să mănânc ce îmi place etc.), acum atitudinea sa era mult mai gravă.

Mi-a recomandat clasicul acid folic și încă un fel de pastiluțe pentru a ajuta sarcina (cum să o ajute?). De asemenea, de data aceasta mi-a spus pe șleau că trebuie să renunț complet la țigări și că până la următoarea ecografie nu-mi poate da niciun fel de analiză de făcut. Sarcina era foarte mică și trebuia mai întâi să vedem evoluția și abia apoi ce mai avem de făcut.

Am plecat dezamăgită din cabinet, dezamăgită de reacție, dezamăgită de faptul că nu l-am văzut, dezamăgită de faptul că medicul îmi spunea să-mi izolez pisicile, cu alte cuvine să renunț la ele. Din nou lacrimi, de data aceasta de vinovăție, aveam impresia că din cauza gândurilor mele negative se întâmplau toate acestea. Și în momentul acela am realizat că de fapt eu chiar îmi doresc copilul acesta.

Ori, ca și în cazul testelor de sarcină, am considerat că este cazul să cer încă o opinie. Am mers, 3 zile mai târziu, la un alt medic. Atitudinea celui de-al doilea specialist mi-a plăcut mult mai mult (ambele sunt femeie – de altfel, din motive de pudoare, nu am fost niciodată la un bărbat). Am simțit că suntem pe aceeași lungime de undă sau poate unde mi-a dat răspunsurile pe care mi le doream m-a făcut să o plac.

O altă ecografie transvaginală :(, însă de data aceasta cu un alt rezultat. În trei zile sacul amniotic își dublase volumul, avea deja peste 1 cm, iar în interior se putea vedea ceva, un bob mic de 1 mm.

Medicul m-a încurajat și mi-a spus că nu este o regulă ca la 5 săptămâni de sarcină să se audă inima bătând, că sunt cazuri când abia în a 8-a săptămână de sarcină poate fi auzită. De asemenea, mi-a recomandat să nu mai aplec urechea la toate vorbele din jur, să stau liniștită, să nu renunț la pisici.

Vârsta fătului, conform dimensiunilor, era cu o săptămână mai mică decât cea oficială, iar motivul putea fi ovulației mult mai târzie decât reieșea din calcule.

Totodată, mi-a recomandat să nu iau nicio vitamină procesată în această perioadă, doar acidul folic și celelalte pastile, prescrise de primul medic. Nu este adepta pastilelor și consideră că toate valorile nutritive necesare le pot lua din fructe, legume, din alimentele pe care le consum.

În plus, trebuie să recunosc, că un alt motiv pentru care mi-a mai plăcut de ea este faptul că mi-a spus că nu este ea în măsură să-mi spună să mă las de fumat. Îmi recomandă cu căldură să renunț, dar dacă nu pot să fac asta trebuie să reduc cât pot de mult numărul țigărilor pe zi.

Sunt sigură că multe voci mă vor condamna, dar cred că numai o fumătoare înrăită, care pufăie în jur de 30 de țigări pe zi, 5 numai în prima jumătate de oră de când s-a trezit, poate înțelege ce luptă se poate da în corpul și mintea ta. Sunt femei într-adevăr extrem de ambițioase, care poate reușesc fără prea mare efort, însă din păcate eu încă nu mă număr printre ele.

Singurul lucru pe care am reușit să-l fac este să-mi schimb țigările, cu unele foarte, foarte slabe (mai slabe nu sunt) și să reduc numărul (în unele zile 4, în altele 5 și dacă sunt sinceră până la capăt, în altele chiar 7). Cred că voi reuși până la urmă, dar nu cred că acest lucru se va întâmpla brusc, dintr-o dată.

VEZI CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN SĂPTĂMÂNA 6 DE SARCINĂ

[fbcomments]


Cu un Like vezi tot ce publicăm: